- pronáţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. pronáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pronáţiei; pl. pronáţii, art. pronáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
pronaţie — PRONÁŢIE, pronaţii, s.f. 1. Mişcare de rotaţie pe care mâna şi antebraţul le execută din afară către interior. 2. (med.) Poziţie aplecată. – Din fr. pronation. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 pronáţie s. f. (sil. ţi e), art.… … Dicționar Român
pronator — PRONATÓR, pronatori, adj., s.m. (anat.) (Muşchi) care permite mişcarea de pronaţie. – Din fr. pronateur. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 pronatór s. m., adj. m., pl. pronatóri; … Dicționar Român